Heuristics și alte gânduri

Multe scurtături mentale și defecte de gândire (heuristics and biases) cum ar fi „ancorarea” (anchoring), când spui o cifră care nu are legătură cu subiectul, iar apoi întrebi ce sumă ar fi în regulă pentru tranzacția pe care vrei să o faci, iar acea sumă random influențează prețul final, „disponibilitatea” (availability), când informațiile pe care le ai la îndemână sau pe care ți le amintești instant sunt tot ce este necesar pentru a-ți face o opinie despre orice, chiar dacă acele informații nu sunt reale, „reprezentativitatea” (representativeness), când stereotipurile de grup influențează realitatea, la urma urmei cele mai multe secretare sunt femei tinere și prostuțe, nu?, „defectul de gândire status quo” (status quo bias), când oamenii iau ca situație de referință starea actuală în loc să se gândească în termeni de risk și premiu, ceea ce îi face iraționali, „defectul planificării” (planning fallacy), adică tendința de a subestima timpul și resursele necesare pentru a termina ceva, „înrămarea” (framing), adică efectul incredibil al modului cum pui o problemă, de obicei pozitiv vs negativ, „dresarea pavloviană” (priming), adică influențarea inconștientă a comportamentului prin referința la niște stimuli, ajută individul să reducă incertitudinea și complexitatea situațiilor de luare a deciziilor. (Thaler și Sunstein 2008, p. 25)

Inegalitatea veniturilor duce se pare la abuz de droguri, obezitate, nașteri mai multe în rândul adolescentelor și activitate criminală. (Wilkinson and Pickett 2010)

Tezele lui Charles Tilly și Michael Mann ne propun că statul a apărut ca o formă de rezistență la obligațiile militare și de a plăti taxe pe care forma belicoasă de organizare le cerea. Naționalismul a fost o formă civilizatoare de progresism la vremea lui. (Hutchinson 2017, p. 175)

Pentru PSD, baza foarte mare din care se face selecția cadrelor a fost un avantaj până acum lăsat de comuniști. Acum se dovedește un coșmar, pentru că paradigma s-a schimbat. Ce era deștept acum mult timp nu mai este azi.

Așa cum au arătat teoreticienii critici, știința nu este niciodată neutră și inevitabil servește intereselor umane private. (Habermas 1971) Când un program social este justificat în numele ‘științei’, iar alte poziții sunt înlăturate ca neștiințifice, există pericolul inversării morale. (Polanyi 1957)

Pe glob sunt peste 1 milion de ONG-uri care lucrează pentru a aduce schimbarea pozitivă. Mai mult de 30 000 se focusează pe problemele comunității. O căutare de cuvinte cheie în viziunea și misiunea lor sugerează o nouă conștiință umană. Cuvinte ca participare, împuternicirea persoanei și comunității, comunicare autentică, dialog, respect mutual, deliberare colectivă, discutarea diferențelor, ascultare activă, empatie, guvernare descentralizată, conversație transformativă, inteligență colectivă, relații bazate pe respect, comunicare non-violentă apar tot mai mult. (O’Hara 2013)

De ce mai există B.O.R.?

O moralitate de tip spiritual va ajunge la concluzia Platonică că a face rău este întotdeauna mai grav decât să suferi răutatea altuia. Eric Voegelin

Erasmus din Rotterdam a fost primul care a propus citirea Noului Testament în mod comparat între învățăturile lui Christos și învățăturile altor secte cum ar fi cele ale lui Pitagora sau Platon. Se pare că în est vor mai trece o sută de ani până când vom ajunge la nivelul iluminist al Vestului Europei.

Rațional ar fi fost ca să fiu suporter al PSD, dat fiind faptul că s-a găsit petrol în Marea Neagră cât să ajungem la nivelul Olandei de bunăstare, dar pur și simplu nu pot să fiu. Strămoșii lor politici au omorât 1000 de oameni la Revoluție și nimeni nu a fost tras la răspundere. Nu voi putea să fiu pro-PSD niciodată, și îi voi lua în râs pe toți cei care au susținut vreodată partidul-stat sau susțin acest monstru comunisto-securist.

Cu cât petrol am descoperit în Marea Neagră, estimez că cursul de schimb leu euro va ajunge undeva la 6 lei pe un euro în câțiva ani. Și sper ca să mă ajute să îmi construiesc o carieră la Exxonmobil România.

Dacă facem o comparație între România de după Revoluție și URSS după Lenin, observăm că au trecut trei generații de lideri de la doctrina Brejnev și glasnostul și perestroika ale lui Gorbaciov. După Iliescu, ar cam fi acum timpul pentru reforme masive în elita politică a PSD, dar nu se întrevede nimic, nimic. Ce e mai mult, oare reforma să fi fost testată în laboratorul Securității și pusă în aplicare de USR, care pare făcând parte din sistem? Vom trăi și vom vedea. USR cu Dan Bârnă face parte din aceeași tabără cu PSD, nu?

În țara în care 96% din oameni se declară religioși, morala nu numai că lipsește, dar a fost transformată în anti-morală. Cum e posibil așa Paradox? De ce mai există B.O.R, o instituție care și-a pierdut scopul și a devenit dăunătoare?

România are nevoie de încă o revoluție

De ce nu alegeți niște intelectuali umaniști ca lideri în politică? Să își facă ei o echipă și să conducă statul. A, credeți că nu vor avea nicio șansă cu hienele din jurul lor? Faceți reguli care să îi protejeze. Nu vor serviciile să se dea la o parte? Forțați-le!

Constituția României ar trebui rescrisă astfel încât România să fie o federație, cu diaspora o regiune separată, cu parlament propriu, virtual. Dar cine să voteze asemenea blasfemie? Toată elita trage cu dinții de propriile scaune și privilegii. Este absolut trist că lumea nu mai poate evolua exact din cauza acestei forme grosolane de dictatură în care suntem de 30 de ani. Lumea este absolut plictisită de acest sistem care îi avantajează doar pe cei puțini..

Curtea Constituțională – un BMW cu motor de Trabant. Ca formă arată superb, dar ca fond, structură și putere este jalnică. Oameni puși politic care încearcă să ducă România pe drumul greșit, care nu au ce căuta acolo, fripturiști care nu înțeleg sensul vieții și oportuniști carieriști care colectează monede să le ia cu ei în mormânt. Absolut nimeni nu e acolo ca să îmbunătățească performanțele democrației românești.

Războiul este pentru cei ce au nevoie de el, iar armele sunt sfinte pentru cei cei care nu au alte opțiuni. Machiavelli

Cred că e timpul unei noi revoluții. Nu am avut mare beneficiu de pe urma acțiunilor din 1989, structura și suprastructura a rămas cam aceeași. Tot câteva mii de familii de inculți sociopați ne conduc. Este absolut trist. Mai ales că niște filosofi smart la putere ne-ar fi ridicat de mult din noroiul lumii a treia a Europei.

Pătraru în loc să îl întrebe pe Bârnă dacă e securist, se laudă că face 5000 de euro pe lună. Ăsta e jurnalism?

Jurnaliștii din România sunt foarte slabi, cei mai mulți dintre ei, că or fi și excepții. Jurnaliștii de la televiziunile mainstream din România în special sunt foarte slabi. Niciunul nu pune la îndoială afirmațiile intervievatului, incompetența este la nivel mare. E ca și cum toți pun mai sus decât aflarea adevărului salariul primit de la patron. Nici nu știu dacă să râd sau să plâng.

Femeile sunt gardienii stilului de viață „tradițional”, pentru că ele sunt cele care au stat acasă, bărbații fiind la muncă în fabrici, unde politicile de stat modernizatoare lipseau…Femeile sunt acum promotoarele tradiției, pentru familiile lor, pentru satele lor, și pentru stat. (Verdery, 1996, 70) Partea proastă e că Verdery are mare dreptate, partea bună este că acest lucru a avut loc mai mult în Vest, unde statul bunăstării a creat acest fenomen. În estul comunist, femeile se cam duceau la muncă, deci teoria lui Verdery cade.

Voi, profesorii de istorie ne-ați prostit ani la rândul cu magice povești grandomane despre cât de tare este poporul român brav și cât de tari au fost eroii noștri în luptele seculare cu turcii, când de fapt noi eram niște pitici care pierdeam de fiecare dată și cu fiecare bătălie. Cu excepția războiului de independență. Sunteți, voi profesorii de istorie, cu mult mai vinovați ca securiștii sau politrucii. Ați ratat ocazia de a fi critici cu acele enormități vomitate oră de oră și care pe noi, copiii, ne fascinau, dar erau pură manipulare, iar noi le-am luat de bune și am ajuns să ne urâm toți vecinii. În loc să ne spuneți despre regimuri dictatoriale, despre sociologie sau capitalism, despre cum să nu mințim și cum să ducem o viață bună și să conviețuim cu celelalte nații în mod armonios, ne-ați furat ani din viață cu povești pe care dacă le menționăm străinilor, ne râd în față. Atât de mici suntem și așa de mari erau poveștile pe care le-am auzit. Să vă fie rușine handicapaților. Și ceva care să rezoneze cu voi, trăiască comunismul, trăiască Ceaușescu, uraa! Tot ce aveți în cap sunt aceste cuvinte care vă răsună ca clopotul în biserică. Numai psihologul vă mai poate salva, ați trăit și ați răspândit toată viața minciună și manipulare.

„Privatizarea este atunci când cineva care nu știe cine deține cu adevărat un lucru și care nu știe cât valorează acel lucru îl vinde cuiva care nu are nici un ban.” Janusz Lewandowski, fost ministru polonez al transformării proprietății. Acest citat l-am găsit într-o carte despre tranziție și o consider mai utilă decât oricare altă definiție a privatizării.

Capitalism vs. Socialism

The causes of shortage [in socialism] were primarily that people lower down in the planning process were asking for more materials than they required and then hoarding whatever they got. (Verdery, 1996, 21)

În timp ce în Vest principala problemă a actorilor economici este de a obține profit prin vânzarea de produse, principala problemă a actorilor economici în socialism era de a procura bunurile. Firmele capitaliste rivalizează pentru piețele în care vor face profit, firmele socialiste rivalizează pentru a își maximiza puterea de negociere cu furnizori mai mari. În societatea capitalistă, problema sunt ceilalți furnizori, iar pentru a îi depăși, trebuie să fii prieten cu cumpărătorul. Așadar vânzătorii capitaliști zâmbesc și dau sfaturi prietenoase deoarece vor să vândă. Cumpărătorii pot fi dificili, dar asta îi ambiționează și mai tare pe vânzători. În socialism, competiția are loc în altă parte: competitorii tăi sunt ceilalți cumpărători, și pentru a învinge trebuie să te împrietenești cu cei care te aprovizionează, cu furnizori mai mari. Așadar în socialism nu e vânzătorul cel care trebuie să zâmbească și să fie prietenos, ci cumpărătorul. Aprovizionarea în socialism crea rețele între manageri, birocrați, vânzători și cumpărători. Noi numim asta corupție pentru că a te aproviziona nu este o problemă pentru capitaliști. Problema lor e să vândă marfa. Așadar, pentru capitaliști, actul de a vinde aduce un bonus, în timp ce pentru managerii socialiști, a te aproviziona aducea surplusul. (Verdery, 1996, 22)

Pe timpul lui Ceaușescu, dacă organizai un protest, erai dat afară de la muncă și izolat de poliția politică ce supraveghea permanent populația. Grevele sau revoltele erau oprite cu forța, iar numere uriașe de români erau atrași într-o rețea de colaborare, reportând Securității despre activitățile prietenilor și asociaților. În aceste condiții, rezistența tindea să ia forme neobișnuite ca furtul proprietății publice, laxitatea la locul de muncă, și plânsul constant în cercul de prieteni. (Verdery, 1996, 42)

Când anti-băsismul a expirat, PSD nu își mai găsește ideile, rațiunea

Lăsați pesediștii să facă ce vor ei. În acest moment, ei au nevoie de o criză, altfel pe timpuri normale populismul pierde. Nu le dați criza de care au nevoie. Nu intrați în niciun scenariu de-al lor apocaliptic.

Ăștia bătrâni trebuie educați să nu mai dea șpagă. Ca la grădiniță. Am să fac o analogie la creșterea salariului minim și de data asta nu am să mă mai refer la faptul că ridică șomajul în rândul tinerilor. Creșterea salariilor e ca și cum ai face o schimbare majoră în viața ta. Să zicem că vrei o viață mai sănătoasă și te apuci de alergat. Zilnic. Asta îți dă motivație, dar îți și crește cantitatea de mâncare de care ai nevoie. Dar, mai important, nu vei putea să îți susții noul stil de viață dacă nu renunți la alea două pahare cu vin din fiecare seară. La asta trebuie să se gândească românii. Ai mai mulți bani, dar și comportamentul tău trebuie schimbat. Nu mai țipa în public, nu te mai uita la Antene, susține tinerii necomuniști în politică, penalizează-ți șeful prin plecare dacă vezi ceva suspect, nu mai fi așa corupt, și vei avea respectul tuturor, inclusiv al tinerilor. Dacă ești obosit și corupt, dar vrei creșterea pensiilor, vei primi fix peleu.

Ce înseamnă că România mută ambasada din Israel la Jerusalim? Plata ajutorului consultanților israelieni pentru câștigarea alegerilor de către PSD, zic eu.

Da frate, ca să îi conduci pe alții, trebuie să fii gunoi cel mai mult timp cu ei, dar un gunoi fără cultură arată exact ca Liviu Dragnea și asta e de-a dreptul insuportabil. S-a și văzut de ce a căzut Dragnea, că era un incult.

Văd că din ce în ce mai mulți compară PSD cu dreapta și nu e corect. Păi PSD a omorât 1000 de oameni la Revoluție, iar dreapta le-a tăiat salariile vezi doamne cu 25% când a venit criza, când oricum la stat se cam freacă menta. Așa că nu e comparabil. Voi credeți că e comparabil? Cu ce au greșit oamenii ăia morți în 1989 pentru ca toți, inclusiv pesedeii, să avem libertate?

Pesediștii se bazează pe trei piloni: justiția, democrația, anti-intelectualismul. Iar noi, pentru a scăpa de ei, trebuie să facem câteva lucruri: intelectualii pro-PSD trebuie neutralizați, discreditați, atacați constant, PSD demonizaț constant, și pus accent pe ce avem noi și nu au ei: idei.

I have just finished reading

1. John Miller & Scott Page. 2007. Complex Adaptive Systems: An Introduction to Computational Models of Social Life
2. Judith Bowman, Sandra Emerson, & Marcy Darnovsky. 1996. The Practical SQL Handbook
3. Aurel Kolnai. 1999. Privilege and Liberty and Other Essays in Political Philosophy
4. Isaiah Berlin. 1993. The Magus of the North
5. Peter Sloterdijk. 1998. Spheres vol.1: Bubbles
6. Csaba Zoltani (ed.) 2013. Transylvania Today: Diversity at Risk
7. David Freedman, Robert Pisani, & Roger Purves. 1997. Statistics, 3rd edition
8. David Shipler. 2004. The Working Poor: Invisible in America
9. Mark Timmons. 1999. Morality Without Foundations: A Defense of Ethical Contextualism
10. Jacques Derrida. 1981. Positions
11. Jaap Scholten. 2010. Comrade Baron: A Journey Through the Vanishing World of the Transylvanian Aristocracy
12. Igor Janke. 2015. Forward!: The Story of Hungarian Prime Minister Viktor Orban
13. Mark Twain. 1829. Roughing It (Autobiography)
14. Zvi Bodie, Alex Kane, & Alan J. Marcus. 2014. Investments 10th Global Edition
15. Martin Ravallion. 2015. The Economics of Poverty: History, Measurement, and Policy
16. Konrad Adenauer. Memoirs: 1945-1953