Libertatea aduce fericire, acum se intelege de ce nu sunt romanii fericiti?

Circumstanțele sociale care determină bunăstarea fie ea și subiectivă sunt influențate de felul în care toate instituțiile sunt setate și manageriate. Cum se ajunge la livrarea de politici este la fel de important ca ce se livrează. Cum s-a livrat e mai important ca ce s-a livrat. S-a întâmplat într-un azil de bătrâni în UK. Rezidenții erau transferați într-o nouă locație, iar cercetătorii au creat un experiment în care să testeze efectele unei mici schimbări în cum se face mutarea. Erau două etaje de rezidenți în azil, un etaj mai puțin fericit ca altul. Etajul mai puțin fericit a fost ales ca grupul de tratament, iar celălalt de control. Ambele grupuri aveau același buget pentru decorațiile noii locații. Grupul de control a apelat la o firmă profesionistă de decorații interioare, iar grupul de tratament a fost lăsat să colaboreze pentru a își alege noile decorații. Acestă mică schimbare a dus la o utilizarea mai bună a spațiului de locuit cu 50% în grupul care a fost lăsat să aleagă. Etajul care era mai nefericit a devenit brusc acum mai fericit ca celălalt etaj.

Romanii taceau mâlc pentru că la noi încă domnește stalinismului. Ai vorbit, ai fost îndepărtat. Nimic nu s-a schimbat în tabăra comuniștilor. Si referitor la exemplul de mai sus, cam cat de fericiti credeti ca sunt romanii?

De ce nu este Al Qaeda interzisă în UE, dar este interzisă pe toate celelalte continente?

E cumva o situație recomfortantă că i-am făcut pe politicieni să se urască și ei între ei, sau cel putin sa para ca se urasc. Prea mult am fost noi populația în locul lor. Urmatorul pas este sa ii facem pe cei care nu sunt controlati de sekuriki sa realizeze ca sekurikii sunt prea puternici, sa facem populatia sa vada asta de asemenea si sa le restrangem drepturile sekurikilor prin Parlament dupa, asa cum si ei ne-au restrans drepturile noua amaratilor in ultimii 30 de ani.

Heuristics și alte gânduri

Multe scurtături mentale și defecte de gândire (heuristics and biases) cum ar fi „ancorarea” (anchoring), când spui o cifră care nu are legătură cu subiectul, iar apoi întrebi ce sumă ar fi în regulă pentru tranzacția pe care vrei să o faci, iar acea sumă random influențează prețul final, „disponibilitatea” (availability), când informațiile pe care le ai la îndemână sau pe care ți le amintești instant sunt tot ce este necesar pentru a-ți face o opinie despre orice, chiar dacă acele informații nu sunt reale, „reprezentativitatea” (representativeness), când stereotipurile de grup influențează realitatea, la urma urmei cele mai multe secretare sunt femei tinere și prostuțe, nu?, „defectul de gândire status quo” (status quo bias), când oamenii iau ca situație de referință starea actuală în loc să se gândească în termeni de risk și premiu, ceea ce îi face iraționali, „defectul planificării” (planning fallacy), adică tendința de a subestima timpul și resursele necesare pentru a termina ceva, „înrămarea” (framing), adică efectul incredibil al modului cum pui o problemă, de obicei pozitiv vs negativ, „dresarea pavloviană” (priming), adică influențarea inconștientă a comportamentului prin referința la niște stimuli, ajută individul să reducă incertitudinea și complexitatea situațiilor de luare a deciziilor. (Thaler și Sunstein 2008, p. 25)

Inegalitatea veniturilor duce se pare la abuz de droguri, obezitate, nașteri mai multe în rândul adolescentelor și activitate criminală. (Wilkinson and Pickett 2010)

Tezele lui Charles Tilly și Michael Mann ne propun că statul a apărut ca o formă de rezistență la obligațiile militare și de a plăti taxe pe care forma belicoasă de organizare le cerea. Naționalismul a fost o formă civilizatoare de progresism la vremea lui. (Hutchinson 2017, p. 175)

Pentru PSD, baza foarte mare din care se face selecția cadrelor a fost un avantaj până acum lăsat de comuniști. Acum se dovedește un coșmar, pentru că paradigma s-a schimbat. Ce era deștept acum mult timp nu mai este azi.

Așa cum au arătat teoreticienii critici, știința nu este niciodată neutră și inevitabil servește intereselor umane private. (Habermas 1971) Când un program social este justificat în numele ‘științei’, iar alte poziții sunt înlăturate ca neștiințifice, există pericolul inversării morale. (Polanyi 1957)

Pe glob sunt peste 1 milion de ONG-uri care lucrează pentru a aduce schimbarea pozitivă. Mai mult de 30 000 se focusează pe problemele comunității. O căutare de cuvinte cheie în viziunea și misiunea lor sugerează o nouă conștiință umană. Cuvinte ca participare, împuternicirea persoanei și comunității, comunicare autentică, dialog, respect mutual, deliberare colectivă, discutarea diferențelor, ascultare activă, empatie, guvernare descentralizată, conversație transformativă, inteligență colectivă, relații bazate pe respect, comunicare non-violentă apar tot mai mult. (O’Hara 2013)