Cum gresesc oamenii in comunicarea de zi cu zi

Tendinta oamenilor este sa ii faca pe majoritatea prosti. Toti sunt prosti. Acesti oameni tind sa vorbeasca cu oameni care zic „Nu stiu.” si asta e cea mai mare greseala a lor. Sa ma explic.

Oamenii care ii catalogheaza pe majoritatea prosti sunt oameni destepti. Pare paradoxal, dar este adevarat. Nu sunt super-destepti, dar sunt. Putin, cat trebuie sa supravietuiasca si sa fie admirati de o buna parte din populatie. Cand ii cataloghezi pe oameni drepti prosti, inseamna doua lucrur, ca tu stii ceva ce altii nu stiu, si ca tu folosesti un model de cognitie care explica tot refuzul celorlalti de a te asculta, aproba si intelege. E un model bun, pentru ca explica tot. Nu inseamna ca este insa si un model robust.

Oamenii care ii catalogheaza pe aproape toti ceilalti drept prosti tind sa vorbeasca cu oamenii care zic ca nu stiu nimic. Unde e problema aici? Problema este ca aia care zic ca nu stiu chiar nu stiu nimic. A doua problema e ca nu ar trebui sa vorbeasca cu ei, ci cu oamenii care ii contrazic, care stiu si aia ceva.

Bineinteles ca folosesc niste generalizari grotesti, si ca nu toti oamenii care zic ca nu stiu chiar nu stiu nimic si ca nici toti oamenii care ii considera prosti pe majoritatea stiu cate ceva. Dar de dragul modelului meu mental, am folosit aceste prescurtari.

Anunțuri

Caracterul mizer al votantului PSD

Acum pe fondul depresiei celor care au castigat alegerile (e binecunoscuta depresia castigatorului), cat si celor care au pierdut, voi pune paie pe foc. Dragnea nu are cum sa ajunga PM, sprea marea mea bucurie, doar daca nu cumva vrea vreo rascoala. Prostul de Dragnea ori si-o va lua la m**e, ori si-o va lua la m**e. Win-win. Ca asa-i in Teleorman.

Acum, vreau sa imi explic alegerile si primul lucru care imi vine in minte este personalitatea, caracterul votantilor PSD. Personalitatea determina atitudinea si comportamentul politic, spune Jeffery Mondak. Incerc sa ma gandesc la o trasatura de caracter comuna tuturor celor care au votat cu PSD si prima care imi vine in minte este machiavelismul. Ii stim cu totii pe aceia care iti zambesc in fata, dar in mintea lor este numai negativitate, invidie coroborata cu rautate. Si cand comunica cu tine, tot simti maleficul cu fata umana. E aproape epidemie in Romania. Si saracii, au si de ce. Si-au luat-o la m**e in comunism, iar acum tot printre pierzatori sunt, desi alegerile le tot castiga. Ia uite ce va face Dragnea. 

E aproape comic sa iti imaginezi gloata PSD, daca nu ar fi tragic. Oamenii astia, saracii, nu traiesc decat cu si din rautate. E cultura taraneasca, retrograda, a celor care nu s-au integrat, care nu s-au civilizat. E (in)cultura celor care nu dau niciodata bani multi pe mancare, mananca ce-o fi. De mers la restaurant nici nu mai vorbim. Poate chiar isi cresc singuri mancarea in fundul ograzii. Sunt saraci lipiti pamantului, singura lor alinare este alcoolul, nihilismul si barfa.  Nevasta e la fel de praf, ca nu i-a placut scoala. E anti-educatie din principiu, pentru ca e fiica de taran autoritar, din-ala tipic. Daca si-a dat copilul la facultate, acum isi dovedeste ca a avut dreptate ca facultatea nu te ajuta la nimic, nici macar la un loc de munca stabil si bine platit. Dar uita incultura, ignora propria mediocritate, crezandu-se zei, cand de fapt sunt simpli tarani. Imaginati-va, dragii mei, ca prototipurile votantilor PSD sunt Elena si Nicolae Ceausescu. Cuplul nebun al Europei. E celebra imaginea cu Ceausescu dand din mana frenetic catre publicul britanic, iar regina stand in caleasca stanjenita langa megaloman, nestiind cui ii face cu mana Ceausescu. Dati la minutul 2:00.

Pe langa rautate, votantul PSD de la Parlamentare este sceptic pana la paranoic. Nu e deschis la nou. Ba, uraste noul. Totul e impotriva lor. Asta vine tot din lipsa educatiei si a experientei acumulate in afara zonei de comfort, dar daca ei sunt anti-educatie din principiu, sunt prinsi intr-un cerc vicios din care e greu sa iesi. Plus ca incultura ii face si nespalati. Este votantul paranoic, dar sfios, susceptibil la propaganda anti-straini. Strainii sunt rai pentru ei, pentru ca strainii sunt exact opusul a ceea ce reprezinta ei. Ei cu totii stiu oameni care au plecat in strainatate pentru munca si le e frica ca acelasi lucru li s-ar putea intampla si lor, uitand faptul ca strainatatea inseamna mult peste nivelul Romaniei, de la care nu ai de invatat decat de bine si de bun simt. Astia nu sunt votanti rationali, sunt niste mase de manevra.

Finalmente, votantii PSD sunt instabili emotional. Nesimtitii aia care nu te lasa sa respiri. Ipocriti. In mintea activistului PSD, ei au facut campanie curata. Ei nu au injurat, au fost buni samariteni. Astia sunt aia care se uita la TV. Este demonstrata legatura dintre numarul de ore petrecute uitandu-te la TV si instabilitatea emotionala. (Mondak, 97) De asemenea, votantii PSD sunt extrovertiti. Sunt celebrii prosti cu tupeu, boii care au tot timpul ceva de spus, care se impun tot timpul in discutie pentru ca omul cumsecade prefera sa taca, numai sa il potoleasca pe nepriceput. E prostul aburit si indecis, dar care odata ce s-a decis, nu mai are dubii. E nesimtitul care te injura fara sa ai vreo vina. Prostul cu opinie. E ala pe care nu vrei sa il inviti la nunta sau la petrecere, pentru ca stii ca o sa dea cu bata in balta. Iar pe instabilii emotional ii cuceresti prin forta, prin implantarea terorii. Iar Traian Ungureanu a vazut-o si el. Singurul principiu care conduce Romania de 27 de ani a ramas in picioare, pentru ca Romania e aceeasi de acum 27 de ani. Structura nu s-a schimbat, a fost o simulare. 

Circul a inceput. PSD-istii il vor propune pe Dragnea prima data, sau a doua oara? Daca il vor propune prima data, pe cine vor propune a doua oara? Si daca il vor propune a doua oara, pe cine vor propune prima data? Si daca Iohannis va accepta prima propunere? Dragnea nu poate sa aprobe asta. Dragnea nu e vrut probabil nici de propriul partid. Ponta probabil se uita cu dispret la Dragnea. Va imaginati, Ponta uitandu-se cu dispret la Dragnea. Mickey Mouse Ponta luandu-l la p**a pe Dragnea, pe muteste bineinteles, pentru ca nu risca sa fie exclus din partid atacandu-l direct pe Dragnea. Pe cine vor pune? Pe Rovana Plumb? Va putea sexistul de Dragnea si sexistul mastodont PSD sa puna o femeie ca prim-ministru? Asta va fi cu adevarat nou.

Ce e cert e ca Romania s-a intors, cultural vorbind, spre est. China a invins, post-modernismul relativist al Occidentului a pierdut, sunt in plina refacere a ierarhiei valorilor. Razboiul civilizatiilor al lui Huntington a inceput. Un taran cu patru clase conduce de azi Romania. Vor schimba Constitutia si totul va fi bine. Locurile de munca vor fi mai bune, clasa de mijloc va dudui, cei 5% care detin 73% din banii din Romania se vor transforma in 1%. Ca asa e socialismul. Vor schimba guvernatorul bancii centrale si vor pune numai tarani pe functii de conducere. Si cand vor scoate capul in afara, se vor preface ca totul e bine, facandu-se de ras asa cum se facea Ceausescu la Londra. Doar ca de data asta gazda nu va mai fi Regina Angliei, ci un functionar al Partidului Compulist al Chinei.

Bibliografie:

  1. Jeffery Mondak. 2010. Personality and the Foundations of Political Behavior

 

L.E.: Am cunoscut intre timp cativa votanti PSD de varsta mea. Desi nu au dreptate, pot sa le inteleg veniturile mici si faptul ca PSD-ul a fost primul care a ajuns la ei cu un mesaj. Le-am exprimat punctul de vedere, ca am votat PNL si mi-au explicat ca pe ei PNL-ul nu are cum sa ii ajute, pragmatic vorbind. Nici PSD-ul nu o sa ii ajute deloc. Dar au facut parte la re-intregirea unui partid criminal, care reprezinta comunismul si regimul care a omorat 1100 de oameni in 1989-1990. Felicitari dragii mei, data viitoare poate incepeti sa folositi sursele de informatii pe care le aveti cu atata usurinta la indemana.

Este autoritarianismul intr-adevar necesar?

Imagineaza-ti ca esti intr-o biblioteca si ca deodata tipul din dreapta ta incepe sa isi miste piciorul frenetic. Cu totii ii stim pe acei oameni care au o problema nervoasa prin care isi misca piciorul necontrolat. Pe mine oamenii aceea ma dispera, primul meu impuls este sa merg la ei si sa le spun sa se opreasca. Insa suntem indreptatiti sa facem acel lucru? Suntem autoritari daca incercam sa ii limitam pe altii? Si cand suntem indreptatiti sa ii limitam pe cei din jurul nostru folosind mijloace autoritare?

„Libertatea este dorinta universala a fiecarui suflet.” spunea Condoleezza Rice in 2005 la Cairo, un loc deloc comfortabil pentru a propovadui idealuri umaniste. Totusi, ea avea dreptate. Asa cum eu sunt liber sa fac ce vreau astazi, asa si tipul din dreapta mea este liber sa dea din picior frenetic si bolnav, atata timp cat asta il face fericit, mai fericit decat daca nu ar da din picior.

Asa si cu Biserica. Biserica este obligata sa stea la locul ei si sa nu ingradeasca libertatea oamenilor prin predici care nu isi au locul, prin santaj emotional sau prin alte tehnici menita sa puna mintea saracului in lanturi. Biserica este obligata sa respecte libertatea de gandire a fiecarui om in parte. Biserica profita de lipsa de educatie si de directie a multor tineri, batrani, sau bolnavi si ne imbuiba cu autoritarianismul ei gregar. Ori raspunsul se afla exact in tot ce sta in contradictie cu Biserica: libertatea.

De asta merge ala din Constanta cu 20 de preoti cu el la DNA. Pentru ca se simt amenintati. Si pe buna masura. Ei au fost si sunt intr-o bula ideologica, economica, sociala, demografica, de sute sau chiar mii de ani. Scleroza institutionala la ei a devenit parte a cotidianului, la ei cand se misca ceva bine e anormal. Totul e pe baza de principii depasite, inchise, obscurantiste, care nu ii da voie preotului normal sa isi exprime opinia. Insa, de altfel, teologia este extrem de deschizatoare de usi si de minti. Insa nu si la nivel organizational. Biserica, Ortodoxa in special, este o organizatie sclavagista, pe modelul business-urilor cu negri de acum ceva secole. Libertatea in Biserica nu exista, pentru ca ei au ramas cu parerea ca omul nu poate gandi de unul singur. Cei mai luminati dintre ei si-au dat seama, si acum la ei se trage cu dintii de privilegiile ramase.

„O constiinta libera intr-un corp captiv nu inseamna libertate.” spune Anne Marie Slaughter. Exact asta trebuie sa inteleaga si Partidele si Biserica din Romania. Atat timp cat omul nu are libertatea sa locuiasca unde vrea el si sa isi caute fericirea asa cum crede el de cuviinta, Romania va fi plina de institutii esuate, de oameni care nu vor fi niciodata respectati. Romania va fi plina de saraci, de sclavi ai saraciei si ai regimului.

Nu ne taxati pana nu ne reprezentati

Am auzit recent o vorba de la Radu Banciu in emisiunea lui ca „Salvarea este individuala in Romania, nicidecum colectiva.” Ceea ce implica el este ca reprezentativitatea politica in republica semi-prezidentiala Romania nu exista. Colectiv, nu progresam, nu ne dezvoltam. Doar cate unul mai mobil social si economic simte ca respira in tara asta, sau in afara tarii. Democratia, peste tot in lume, este in mars, ca sa il parafrazam pe George W. Bush. Adica democratia este pe duca, a avut si are limitele ei si incepem sa gasim ceva mai bun. Partea buna aici este ca democratia, adica regula majoritatii, nu a fost instaurata chiar deloc ca regim de stat. Ce avem in general in lume este republicanismul, adica un majoritarianism cu protejarea minoritarilor. Adica poate decide majoritatea ce vrea ea, numai ca nu se va pune in practica daca ataca in vreun fel libertatea sociala si economica a minoritatii. Si asa e bine. Altfel imaginati-va urmatoarea situatie: femeile ar putea decide ca de maine sa munceasca doar barbatii, si pentru ca ele sunt majoritare mai peste tot in lume, ar putea fi implementata legea in mod democratic, dar democratia ar fi regim de stat. Insa datorita protectiei minoritatilor din regimurile republicane, atunci acest lucru nu ar fi constitutional.

Just finished reading

1. Sverker Gustavsson & Leif Lewin (ed.). 1996. The Future of the Nation-State: Essays on Cultural Pluralism and Political Integration
2. Oliver James. 2008. The Selfish Capitalist: Origins of Affluenza
3. Dani Rodrik. 2011. The Paradox of Globalization
4. Richard Flanagan. 2013. The Narrow Road to the Deep North
5. T.O. Beidelman (ed.). 1971. The Translation of Culture: Essays on E. Evans-Pritchard
6. Cormac McCarthy. 2006. The Road
7. Peter Gardos. 2015. Fever At Dawn
8. Petre Barbu. 2003. Tatal nostru care esti in supermarket (audio)
9. Andrei Sakharov. 1990. Memoirs

Cum este viata si cum sa traiesti ?

Când eşti plod, la ora la care te-ai trezit începe primul plâns. Până la 12, deja ţi-a bufnit capul de câteva ori. Apogeul vine atunci când trebuie să mergi la culcare. Mărturisesc aceste rânduri chiar din postura unui observator participativ: vecinii mei unguri au doi copii mici, rasfăţaţi, care nu au mers încă la şcoală.

La 25 de ani, mulţi se plâng că sunt nefericiţi. Te doare capul, inima, ori în gât. Eşti răcit sau ai o boală incurabilă. Te-a părăsit. Eşti nefericit din cauzele astea ori din altele. Însă, la 25 de ani eşti perfect sănătos şi nu prea te părăseşte nimeni. Anxietatea şi nevroza la vârsta asta provin din unele lipsuri. Eşti nefericit, dar nu mai plângi cum făceai când erai copil. Te duci la lucru şi îţi găseşti ocupaţie.

Vine 45 de ani şi teoretic le ai pe toate. Ai un cămin, partenerul te iubeşte cum vrei, ai strâns ceva bani. Ai o poziţie, eşti cineva, nu mai ai nevoi. Totuşi, ai vrea mai mult. Lăcomia te macină, egoismul nu te lasă să dormi. Eşti egoist, asta îl face pe cel de lângă tine egoist, pentru că egoismul este infecţios. Din ce în ce mai multe femei nu mai fac copii, din ce în ce mai mulţi bărbaţi o iau razna la vârsta asta. Jumătate din căsătorii se destramă.

Ajungi la 65 de ani. Ţi-a cam trecut viaţa publică, dar totuşi te încăpăţânezi să accepti că ai îmbatrânit, mai ai încă termeni de comparaţie în jur care îţi dau speranţă. Reflectezi la ce ai realizat, ţi se pare că se putea mai rău. Mulţi prieteni ţi-au şi murit între timp. Dacă te menţii sănătos, chiar ai şanse să descoperi adevărata fericire la vârsta asta, eudaimonia lui Aristotel. Viaţa te-a dus în multe locuri şi te-a facut să cunoşti mulţi oameni. Niciodată nu ai lins unde ai scuipat, în materie de oameni. Ai adunat amintiri, plăceri. Te-ai bucurat alături de cei dragi şi ai ajutat ca lumea să fie un loc mai bun. Această agregare a plăcerilor, multe din ele uitate, trăite de-a lungul viaţii, este doar o modalitate de a vedea lucrurile. De fapt, nici măcar nu contează câte petreceri, nunţi, iubite în tinereţe, chiar căsătorii sau copii ai avut. Contează percepţia ta asupra vieţii la această vârstă. De aia este bine şi sănătos ca bărbaţii să aibe strânsă o avere frumuşică până la 65, iar femeile să aibe o stabilitate emoţională care nu lase loc de interpretări.

Cum să-ţi trăieşti viaţa? Voi reveni cu un articol în curând, dacă îmi scrieţi.